A durat ceva pana l-am gasit. Insa dupa un colt ferit, pe malul unui canal linistit, l-am gasit. Fatada hippie cu firma mica ne- atras de la inceput. Ne-a fost recomandat ca avand unele din cele mai bune fructe de mare din Venetia.

Dap…Il Paradiso Perduto!

Din pacate mica terasa de la intrare era ocupata, asa ca a trebuit sa stam inauntru. Si nu am regretat asta decat la inceput, pentru ca, dupa o perioada, mirosurile imbietoare ne-au furat mintile :).

Interiorul este in acelasi stil cu fatada: hippie! Desi nu era o ora taman portivita pentru masa (~2.30 PM), restaurantul era destul de populat. Un Don Quijote ne saluta dintr-un colt, in timp ce pe o masa alaturata o bucatareasa imbracata degajat incepe sa framante ceva placinta de spanac, cred.

Meniul..nu prea este meniu…e doar o pagina in italiana cam cu ce au :). Am vazut multi clienti doar aratand cu degetul la masa vecina si spunand ca vor la fel :).

Desi am citit diverse review-uri cum ca servirea este greoie, noi nu am intampinat problema asta. Ni s-a luat comanda relativ repede si nu am apucat sa admiram interiorul original ca ne-au si venit bucatele.

Am luat si noi un platou de fructe de mare si o tocana de sepie (dar poti sa faci tot felul de combinatii de fructe de mare). Totul „asezonat” cu vinul casei chardonnay alb sec.

Platoul, mai mult decat generos(cred ca doua persoane s-ar fi saturat linistite), arata, mirosea si avea un gust…yammy!

La fel si sepia,serivita pe o tava de lemn, in ciuda aspectului nu tocmai…prietenos, ne-a incantat!

Am fi vrut sa ne desfatam si cu niscaiva desert, insa deja ajunsesemn la prea-plin!

Pretul a fost oarecum pe masura: ~40 EUR si, din pacate, nu se poate, plati cu cardul.

Experienta insa a fost…de nemasurat!

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here


CAPTCHA Image
Reload Image