Craciunul

Nu-mi amintesc Craciunul din copilarie…chiar deloc!…De fapt nu chiar deloc, am cateva flash-back-uri: unul dintre ele este momentul cand a cazut bradutul nostru si toate globuletele s-au spart :(.
Imi amintesc insa cu siguranta mai multe zile care erau predecesoare Craciunului si anume sacrificarea traditionala a porcului :). Era o zi speciala din viata mea si a altor copii vecini cu mine in localitatea unde am copilarit si pe care o s-o consider mereu acasa. Era singura zi care incepea..noaptea :). Bunicul meu care locuia intr-o localitate vecina venea cu noaptea in ca, cand inca era intuneric bezna afara si ne trezea cu un ciocanit in geam. Parintii mei se sculau si incepeau sa puna la cale cele trebuincioase in timp ce eu cu sora mea ne imbracam in graba si ieseam pe strada. Zapada(nu-mi aduc aminte de nici un Craciun al copilariei fara zapada) dadea o senzatie stranio-fantasmagorica :). Ne intalneam si cu alti copii la fel de nocturni si, timp de cateva ore, ne jucam in zapada in intunericul iluminat ireal si misterios de zapada.
Mi-as dori ca fetele mele sa traisca macar odata intensitatea si bucurie unei astfel de zile! Sunt sigur ca astfel de bucurii marunte condimenteaza amintirile si intensifica trairile de zi cu zi!
Mai erau apoi si traditiile de sfarsit de an…dar poate alta data despre asta!

Lasă un răspuns